Observ ca este la mare moda sa ai un blog. Oare de ce ? Pentru unii este o forma de exprimare, pentru altii este mod de a socializa, iar pentru altii pur si simplu e trandy. In consecinta, eu nu fac decat sa ma las dusa de val, adica sa imi fac si eu un blog ca forma de exprimare, ca mod de a socializa, ca e la moda.
M-am intrebat despre ce as putea sa scriu in acest spatiu sau ce as putea arata, astfel incat tu, vizitatorule, sa fii incantat de ceea ce vezi si sa revii. Asa ca m-am gandit sa iti impartasesc ganduri si stari manate de o pasiune ce arde in adancul fiintei mele de multa vreme si care, din cauza ignorantei mele, a ars pana acum ca un foc mocnit. De la o vreme insa, ea a inceput sa arda cu flacari mari si nu-mi da pace decat daca o las sa se manifeste. Te-am facut curios? Hmmm... Ei, da, aceasta pasiune mistuitoare se numeste... arta fotografica. A ta care este?
Personal am descoperit fotografia pe la vreo 10 ani cand stateam cu verisoara mea in micul ei laborator foto improvizat in baie si priveam fascinata cum se developeaza un film, cum se face expunerea pe hartia foto, cum apareau imaginile pe hartia din tavitele cu substante.
Pe la vreo 14 ani mi-am cumparat primul aparat foto pe film (inca nu aparusera cele digitale) de la un coleg de clasa si am experimentat o perioada "scrierea cu lumina". Neposedand cunostinte de tehnica fotografica, imi dadeam seama din ceea ce iesea pe hartie ca nu era ceea ce vedeam eu cu ochiul liber si cum imi imaginam eu ca va iesi, realizam ca ceva lipseste, ca nu fac bine ceea ce fac. Ochiul meu nu era multumit. Am cautat informatie, dar n-am gasit sau poate ca nu am cautat suficient. Cert este ca am abandonat sa experimentez convinsa fiind ca nu am ochi de fotograf adevarat. In schimb am continuat sa fotografiez atat cat sa-mi linistesc sufletul macinat de pasiunea ce ardea in adancul sau. Dar rar, uneori aproape deloc. Am ignorat chemarea si n-am stiut sa fructific ocaziile de a ma manifesta in acest sens si intalnirile cu oameni minunati pe care le-am avut de-a lungul timpului. In schimb viata mi-a dat cateva lectii din care am invatat ca cel mai mult conteaza ce vrea sufletul tau si, daca ii respecti dorinta, ajungi in acel echilibru care ii permite creativitatii sa se manifeste.
Acum citesc tot ce prind despre arta foto si... fotografiez. Inca nu am un aparat foto performant. As vrea mai intai sa deslusesc tainele acestei arte departe de metodele tehnologiei moderne. Ma gandesc ca daca reusesc cu mijloace modeste sa transmit un gand, o stare, o traire e lucru mare, iar tehnologia nu poate decat sa vina ca o completare.
Iar tu, vizitatorule, nu sta pasiv. Te rog binevoieste a comenta ceea ce vezi. Asta ar fi un stimul pentru mine si, de ce nu, un mijloc de a ne cunoaste mai bine. Bun venit!
M-am intrebat despre ce as putea sa scriu in acest spatiu sau ce as putea arata, astfel incat tu, vizitatorule, sa fii incantat de ceea ce vezi si sa revii. Asa ca m-am gandit sa iti impartasesc ganduri si stari manate de o pasiune ce arde in adancul fiintei mele de multa vreme si care, din cauza ignorantei mele, a ars pana acum ca un foc mocnit. De la o vreme insa, ea a inceput sa arda cu flacari mari si nu-mi da pace decat daca o las sa se manifeste. Te-am facut curios? Hmmm... Ei, da, aceasta pasiune mistuitoare se numeste... arta fotografica. A ta care este?
Personal am descoperit fotografia pe la vreo 10 ani cand stateam cu verisoara mea in micul ei laborator foto improvizat in baie si priveam fascinata cum se developeaza un film, cum se face expunerea pe hartia foto, cum apareau imaginile pe hartia din tavitele cu substante.
Pe la vreo 14 ani mi-am cumparat primul aparat foto pe film (inca nu aparusera cele digitale) de la un coleg de clasa si am experimentat o perioada "scrierea cu lumina". Neposedand cunostinte de tehnica fotografica, imi dadeam seama din ceea ce iesea pe hartie ca nu era ceea ce vedeam eu cu ochiul liber si cum imi imaginam eu ca va iesi, realizam ca ceva lipseste, ca nu fac bine ceea ce fac. Ochiul meu nu era multumit. Am cautat informatie, dar n-am gasit sau poate ca nu am cautat suficient. Cert este ca am abandonat sa experimentez convinsa fiind ca nu am ochi de fotograf adevarat. In schimb am continuat sa fotografiez atat cat sa-mi linistesc sufletul macinat de pasiunea ce ardea in adancul sau. Dar rar, uneori aproape deloc. Am ignorat chemarea si n-am stiut sa fructific ocaziile de a ma manifesta in acest sens si intalnirile cu oameni minunati pe care le-am avut de-a lungul timpului. In schimb viata mi-a dat cateva lectii din care am invatat ca cel mai mult conteaza ce vrea sufletul tau si, daca ii respecti dorinta, ajungi in acel echilibru care ii permite creativitatii sa se manifeste.
Acum citesc tot ce prind despre arta foto si... fotografiez. Inca nu am un aparat foto performant. As vrea mai intai sa deslusesc tainele acestei arte departe de metodele tehnologiei moderne. Ma gandesc ca daca reusesc cu mijloace modeste sa transmit un gand, o stare, o traire e lucru mare, iar tehnologia nu poate decat sa vina ca o completare.
Iar tu, vizitatorule, nu sta pasiv. Te rog binevoieste a comenta ceea ce vezi. Asta ar fi un stimul pentru mine si, de ce nu, un mijloc de a ne cunoaste mai bine. Bun venit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ti s-a pus pata si vrei sa comentezi?!
Scrie! ;))