Cautand informatii pentru lucrarea de licenta al carei studiu de caz este legat de Revolutia Romana din 1989, am gasit pe youtube acest filmulet.
Pana sa-l descopar, vazusem multe astfel de filmulete si fotografii din acea perioada, iar din punct de vedere emotional, credeam ca nu ma mai putea afecta nimic legat de acest subiect. La prima vedere, am spus, "nimic deosebit, un alt film despre revolutie." Insa dupa ce l-am vizionat am surprins o lacrima ce mi se prelingea din coltul ochiului drept. Ma emotionase...
Ce anume? Cu siguranta ordinea de montare a seecventelor si incarcatura lor emotionala. Am realizat ca imi scosesera la lumina amintiri pe care le credeam uitate: congresele Partidului..., manifestarile pregatite in cinstea "Conducatorului iubit"..., "revolutia in direct" pe care am vazut-o in intregime, singura in fata televizorului (cu ochii mei inocenti de copil care la inceput nu intelegea ce se intampla si care abia mai tarziu avea sa descopere cu uimire ca lumea tocmai se schimba) ..., revolutionarii din Timisoara, Bucuresti si victimele revolutiei..., impuscaturile din cartier la trei blocuri distanta de blocul meu..., zgomotul produs de senilele tancurilor ce treceau pe strada mea..., panica oamenilor din jur..., fuga lui Ceausescu si venirea lui la Targoviste..., judecarea si executarea "tiranului" (de ce tocmai in orasul meu?!?)..., bucuria oamenilor pe care nu reuseam sa o inteleg (in conditiile in care vedeam din ce in ce mai multi oameni morti si lumea in care traiam se naruia)...
Ce a urmat se stie si mai ales se vede. In afara de clasa politica si cea a imbogatitilor peste noapte nimeni din tara asta nu se mai bucura. Insemnatatea revolutiei din sufletele celor care au trait-o si au murit pentru ea se sterge pe masura ce flacara sperantei se stinge sub valurile de indignare si dezamagire.
Citeam undeva ca cel care comite o crima preia prin aceasta toate pacatele victimei. Si ma gandesc in consecinta ca noi, ca natie, am preluat o data cu asasinarea lui Ceausescu in ziua de Craciun 1989 toate pacatele acestui om fara credinta in Dumnezeu. Iar eu cu naivitate ma intreb: "Bun, daca noi toti acum trebuie sa ne ispasim pedeapsa, cei care au savarsit pacatul in numele poporului cand vor plati?!?..."
(foto: gasita pe internet. imi doresc din suflet sa stiu cine este autorul)
Ce anume? Cu siguranta ordinea de montare a seecventelor si incarcatura lor emotionala. Am realizat ca imi scosesera la lumina amintiri pe care le credeam uitate: congresele Partidului..., manifestarile pregatite in cinstea "Conducatorului iubit"..., "revolutia in direct" pe care am vazut-o in intregime, singura in fata televizorului (cu ochii mei inocenti de copil care la inceput nu intelegea ce se intampla si care abia mai tarziu avea sa descopere cu uimire ca lumea tocmai se schimba) ..., revolutionarii din Timisoara, Bucuresti si victimele revolutiei..., impuscaturile din cartier la trei blocuri distanta de blocul meu..., zgomotul produs de senilele tancurilor ce treceau pe strada mea..., panica oamenilor din jur..., fuga lui Ceausescu si venirea lui la Targoviste..., judecarea si executarea "tiranului" (de ce tocmai in orasul meu?!?)..., bucuria oamenilor pe care nu reuseam sa o inteleg (in conditiile in care vedeam din ce in ce mai multi oameni morti si lumea in care traiam se naruia)...
Ce a urmat se stie si mai ales se vede. In afara de clasa politica si cea a imbogatitilor peste noapte nimeni din tara asta nu se mai bucura. Insemnatatea revolutiei din sufletele celor care au trait-o si au murit pentru ea se sterge pe masura ce flacara sperantei se stinge sub valurile de indignare si dezamagire.
Citeam undeva ca cel care comite o crima preia prin aceasta toate pacatele victimei. Si ma gandesc in consecinta ca noi, ca natie, am preluat o data cu asasinarea lui Ceausescu in ziua de Craciun 1989 toate pacatele acestui om fara credinta in Dumnezeu. Iar eu cu naivitate ma intreb: "Bun, daca noi toti acum trebuie sa ne ispasim pedeapsa, cei care au savarsit pacatul in numele poporului cand vor plati?!?..."
(foto: gasita pe internet. imi doresc din suflet sa stiu cine este autorul)
.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ti s-a pus pata si vrei sa comentezi?!
Scrie! ;))